Feniculul ( Fam. Umbeliferae ) este o planta ierboasa inrudita cu anasonul, originara din sudul Europei, cunoscuta inca din vechime pentru frunzele si fructele sale folosite in alimentatie. La noi in tara creste numai cultivat.
Dupa regiuni feniculul poarta numele de : anason-mare , anason-dulce,anason-nemtesc, chimen-dulce, secara-de-gradina, molura, fincen, hanus.
In scopuri medicinale de la acesta planta se folosesc fructele - Fructus Foeniculi.
Fructele sunt bogate in ulei volatil, placut mirositor, ulei gras si zaharuri care-i dau gustul dulceag. Feniculul are proprietatea de a stimula secretia laptelui ( galactogog ) si a mari diureza. Singur sau in asociatie cu chimionul se recomanda mamelor care alapteaza. In acelasi timp feniculul absoarbe gazele care se formeaza in stomacul sugarilor, linistind astfel crampele( carminativ ). Acelasi efect are si asupra adultilor care se simt balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta asupra spasmelor muschilor bronhici, linistind tusea convulsiva si astmatica. Totodata usureaza expectoratia in tusea bronsitica. Fiind placut la gust se recomanda mai ales la copii. In tulburari digestive, ceaiul de fenicul aduce o liniste a spasmelor stomacului si intestinelor, calmand durerea si restabilind apetitul.
Infuzia de fenicul se prepara din 5-6 fructe la o canita de ceai pentru sugari si dintr-o jumatate de lingurita de fructe la 250 gr. de apa, pentru adulti. Extern, feniculul se foloseste sub forma de bai in tratamentul unor boli de piele, gargara, in inflamatiile gatului si bai de ochi, avand actiune antiseptica.
Feniculul intra in compozitia ceaiului pectoral, a celui contra colicilor si a pulberei laxativ-purgative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu