Izma-buna ( Fam. Labiatae ) numita popular si menta, este o planta erbacee, cu miros placut si gust racoritor, care se cultiva pe suprafete intinse in tara noastra.
Frunzele - Folium Menthae - contin ulei volatil bogat in mentol, tanin si substante amare. Actiunea medicamentoasa a frunzelor se datoreste in primul rand uleiului volatil.
Infuzia facuta din frunze are actiune linistitoare asupra durerilor de stomac, calmand spasmele. Este un bun medicament in tulburarile digestive si hepatice, avand insusirea de a mari secretia bilei. Contribuie la eliminarea calculilor renali si hepatici.
Se recomanda in tratamentul diareei pentru proprietatile sale astringente, antiseptice si antispasmodice.
Datorita mentolului, ceaiul de menta consumat rece si in cantitati mici calmeaza varsaturile atat la sugari, cat si la adulti. Dupa unii cercetatori, ceaiul de menta fortifica sistemul nervos, redreseaza functiile stomacului, ajuta la dezintoxicarea organismului prin diureza si transpiratia pe care le produce.
Sub forma de cataplasme reci, aduce alinare in durerile de cap.
In stari de debilitate se recomanda bai intaritoare cu frunze de izma. Intr-un saculet de panza se pune o jumatate de izma maruntita si se agita in apa calda a baii. Actiunea reconfortanta a izmei se mareste daca i se adauga roinita, cimbrisor si flori de tei.
O buna frictiune se prepara din 5 kg. ulei de menta dizolvat in 95 gr. alcool concentrat. Acesta frictiune calmeaza durerile reumatice si mancarimea pielii provocata de urticarie. cateva picaturi din acest spirt puse in apa constituie o placuta apa de gura, racoritoare, antiseptica si cu proprietatea de a corija gustul si mirosul neplacut. In apa firbinte, uleiul sau spirtul de menta da o inhalatie buna in stari gripale, manifestate prin laringita urmata de raguseala.
Izma-buna intra in compozitia ceaiurilor antidiareic, dietetic, hepatic, gastric, antiasmatic, contra colicilor, anticolitic, a ceaiului contra tulburarilor cardiace si a tigarilor antiasmatice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu