Salvia ( Fam. Labiatate ) este o planta sudica, folosita inca de pe vremea grecilor si romanilor. Acesta planta este atat de apreciata pentru proprietatile ei medicinale, incat romanii spuneau: " Pentru ce sa moara omul, cand in gradina creste salvia?". La noi se cultiva ca planta medicinala si ornamentala.
Frunzele sale - Folium Salviae - contin ulei volatil, tanin, principii amare ( picrosalvina ), substante esterogene, rezine, gume, etc. Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica, recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a tuberculosilor. Nu se recomanda mamelor care alapteaza, deoarece micsoreaza cantitatea de lapte. In bolile ficatului mareste secretia bilei.
Inflamatiile gastrointestinale urmate de flatulenta ( balonari ) sunt influentate in bine de salvie. In diabetul zaharat, menstruatii neregulate, circulatie defectuoasa a sangelui, stari de nervozitate, ceaiul de salvie aduce ameliorare.
Ceaiul se prepara prin infuzie, folosindu-se o lingurita de frunze maruntite la 100 grame de apa. Pentru oprirea transpiratiei, ceaiul se bea rece si treptat in cursul unei zile.
Salvia este un bun antiseptic, folosindu-se singura sau amestecata cu musetel si capsule de mac, in abcese dentare si amigdalite, sub forma de gargara. Fiertura facuta din acest amestec ajuta la vindecarea ranilor cu puroi si ulceratiilor pielii. In gingivite sangerande, abcese dentare, afte bucale, ceaiul de salvie, la care se adauga radacina de cerentel, grabeste vindecarea. Pentru gargara sau bai se foloseste o infuzie mai concentrata din 5 grame de frunze la 100 grame apa.
Frunzele de salvie intra in compozitia ceaiului antiastmatic si pentru gargara.
Infuzia de salvie sub forma de comprese combate seboreea fetei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu