De la aceste plante ( Fam. Caryophylaceae ) se folosesc radacinile care poarta denumirea de ciuin. Avand o compozitie chimica asemanatoare, intrebuintarile lor sunt aceleasi. Sapunarita, se mai numeste popullar odogaci, sapunul-calului, floarea-calugarului, floare-de-sapun, flori-albe sau sapunul-popii.
Radacina de sapaunarita - Radix Saponarae rubrae - numita ciuin-rosu se foloseste mai rar in scopuri medicinale. Datorita continutului ei in saponine ( 4-8% ) are proprietati expectorante. In acelasi timp mareste diureza si secretia biliara, eliminand astfel toxinele din organism.
Ceaiul de sapunarita se prepara din 2-3 grame radacina maruntita, care se fierbe 30 minute in 250 grame de apa. Dupa racire, se strecoara. In cursul unei zile se iau 3-5 linguri. Se mai poate prepara prin macerare la rece timp de 8 ore, folosindu-se o lingurita de radacina la o ceasca cu apa rece. Se bea toata cantitatea, treptat, in cursul unei zile.
Plagile, eczemele, furunculele, spalate cu fiertura de sapunarita, se vindeca mai repede. Sub forma de bai, ajuta la distrugerea oxiurilor.
De la ipcarige, careia i se mai spune si gipsarita sau ipsorita, se foloseste radacina - Radix Saponariae albae - numita si ciuin-alb. Ea contine saponine de 3-4 ori mai mult decatsapunarita, avand aceleasi intrebuintari. Se foloseste insa in doze mai reduse.
In mod curent, aceste radacini se intrebuinteaza la prepararea alvitei si halvalei, precum si la curatatul hainelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu