Sunatoarea (Fam. Hypericaceae), numita in unele locuri si pojarnita, creste in regiunile de campie si dealuri. Inca din antichitate, medicii apreciau insusirile vindecatoare ale acestei plante.
Se intrebuinteaza planta inflorita - Herba Hyperici - care contine tanin de natura catehica, cantitati mici de ulei volatil localizat in punctele transparente ale frunzei, glicozide flavonice ca hiperina, rutina, quercitrina, localizata in petale si in epiderma tulpinii si a frunzelor, o substanta coloranta (hipericina), localizata in punctele negre de pe suparafata plantei. Cercetarile mai noi au mai gasit alfa-caroten, saponine, acizii ascorbic, nicotinic si valerianic.
Hipericina care este solubila in uleiurile grase imprima plantei o actiune cicatrizanta si antiseptica, iar taninul, proprietati astringente.
Intern, sub forma de infuzie, sunatoarea se foloseste cu succes in colitele cronice, boli de ficat, deoarece influenteaza in bine starile inflamatorii si stimuleaza secretiile.
Infuzia de sunatoare se prepara din doua linguri de planta maruntita la o cesca cu apa, din care se bea, dupa fiecare masa, cate o lingura. Se poate folosi o infuzie mai slaba dintr-o lingurita de planta la o cesca cu apa, din care se beau doua-trei ceaiuri pe zi.
Extern, baile si cataplasmele de sunatoare au proprietatea de a calma durerile, cicatriza ranile, folosindu-se mai ales in arsuri. Sub forma de gargara, se recomanda in inflamatiile gingiilor si ale dintilor.
Din sunatoare, se mai prepara si un ulei care serveste ca pansament in arsuri. Medicina populara foloseste acest ulei in bolile de ficat si ulcer gastric.
Uleiul de sunatoare se obtine prin macerarea florilor cu ulei de floarea-soarelui timp de 4-6 saptamani sau dupa urmatoarea formula: 20 grame sunatoare uscata se umezesc cu 20 grame alcool concentrat si dupa 112 ore se adauga 200 grame ulei de floarea-soarelui. Amestecul acesta se tine 3 ore pe baia de apa fierbinte, agitandu-se din cand in cand. Dupa 2-3 zile de repaus, se strecoara printr-o panza si se stoarce. Dupa o sedere de o zi, se strecoara din nou, obtinandu-se un ulei de culoare roscata.
Uleiul se pastreaza la intuneeric si racoare. Sunatoarea intra in compozitia ceaiurilor gastric, anticolitic si hepatic.
Compresele cu ceai de sunatoare au actiune stimulatorie in tenurile imbatranite si uscate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu