Socul (Fam. Caprifoliaceae) este un arbust care creste la marginea padurilor si pe langa garduri.
De la soc se folosesc florile - Flores Sambuci - si mai rar fructele - Fructus Sambuci - in diferite boli.
Florile contin un ulei volatil, care le da mirosul placut, zahar, mucilagii, colina, rutina, sambunigrina etc. Ele au proprietatea de a provoca o transpiratie abundenta, fiind recomandate sub forma de ceai in gripa, raceala, bronsita, ajutand in mod indirect la scaderea temperaturii. Ceaiul din flori de soc influenteaza favorabil reumatismul, guta, bolile de rinichi si vezica, prin diureza pe care o produc.
De asemenea, ceaiul din flori de soc mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza.
Datorita faptului ca ceaiul de flori sau fructe de soc are un efect usor laxativ si ca ajuta la eliminarea apei din tesuturi, el se foloseste ca un medicament natural in obezitate, contribuind astfel la slabirea celor foarte grasi.
Ceaiul se prepara prin infuzare, dintr-o lingurita-doua de flori cu 250 grame apa. Se beau 3-4 ceaiuri caldute pe zi.
Fructele contin zahar, acizi organici (malic, citric, tartric), vitaminele A, C, glicozizi antocianici etc. Efectul lor este usor laxativ si de aceea sunt recomandate mai ales in constipatiile de natura nervoasa. Se folosesc sub forma de infuzie sau decoctie (o lingurita-doua de fructe la 250 grame apa), care se bea seara inainte de culcare.
Fructele de soc se folosesc la prepararea marmeladelor si siropului. Siropul se poate prepara din 1 000 grame suc de fructe cu 1 800 grame zahar. Pentru aroma se poate adauga in timpul fierberii 50 grame flori uscate. Siropul cald se filtreaza in sticle curate si de capacitate mica.
Extern, florile de soc se recomanda sub forma de bai sau cataplasme in furuncule, abcese, arsuri, flictene, avand proprietateade a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura.
Florile de soc intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, depurativ si sudorific.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu