Tataneasa ( Fam. Boraginaceae) sau, cum i se mai spune, iarba-lui-Tatin, sau iarba-baloasa creste prin locuri umede, in vii, pe langa drumuri, santuri, etc.
Radacina contine ulei volatil, alantoina, rezine, tanin, mucilagii, precum si alte substante. Ceaiul din radacina - RadixSymphyti - are proprietati emoliente si expectorante, folosindu-se in bronsita, tuse, impreuna cu alte plante ca patlagina, teiul, nalba, etc. Datorita alantoinei, principiul activ de baza, radacinile de tataneasa au proprietati hemostatice, calmante si cicatrizante in ulcerul stomacal si diaree.
Experientele facute pe animale au demonstrat influenta favorabila a alantoinei in oprirea dezvoltarii tumorilor.
Extern, se utilizeaza sub forma de prisnite si bai ca cicatrizant si descongestiv in arsuri, inflamatii ale incheieturilor, hemoroizi, ulcere varicoase. Experientele clinice au demonstrat ca aplicatiile externe de tataneasa sub forma de cataplasme reduc temperatura locala, atenueaza durerile si fac sa dea inapoi procesele inflamatorii etc. Asociata cu plante care contin azulen (musetel, coada-soricelului, pelin), se poate folosi sub forma de gargara in abcesele dentare si alte inflamatii ale gurii.
Decoctia se prepara dintr-o ligurita-doua de radacina maruntita la 250 grame apa, din care se beau doua-trei ceaiuri pe zi. Pentru uz extern, decoctia se face mai concentrata (4-5 linguri la 250 grame apa).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu